În plina criza, Ministerul Finantelor promoveaza pe propriul site un proiect de lege pentru abolirea accizarii iahturilor si giuvaierurilor, adica tocmai a luxurilor obligatorii în declaratiile de avere ale demnitarilor. Însa cafeaua, indispensabila pâna si pentru cele mai sarmane familii, ramâne „produs de lux” ca sa aduca în continuare bani din accize la visteria tarii. Si sa mai zicem ca politica nu e dama de companie… Daca tot am ajuns la sinonimele politicienilor, sa admitem ca într-o vreme când gaura la buget e tot mai mare, ar fi o solutie ca ea sa fie acoperita din impozitarea legala a mii de gauri mai mici. Fie ca sunt ale „centuristelor” sau ale curtezanelor de lux
Pacat ca legalizarea prostitutiei e propusa de comisia prezidentiala taman înainte de alegeri, amintindu-ne astfel ca si înaintea primului sau mandat Basescu cauta sa-si adjudece electoratul homosexual, întorcându-se însa cu fundul spre lege imediat dupa ce-a ajuns la Cotroceni. La pachet cu legalizarea consumului de „fetite”, comisia prezidentiala mai sustine si legalizarea consumului de droguri, probabil ca sa fie clar ca ne îndreptam spre o societate de consum. Ramâne doar sa vedem daca Biserica îsi va mai schimba pozitia, poate la îndemnul biblic „sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului”. Caci, la urma urmei, crestinii au posibilitatea de a nu profita de pe urme unei legi prea pamântesti. Iar cine chiar vrea, si acuma poate merge vinerea la night-club, sâmbata la masaj tailandez, iar duminica la liturghie. Dealtfel si Patriarhia a reînceput sa se consume pe tema prostitutiei.
Mai exact doar asupra aspectului ei juridico-economic. Fiindca nu am vazut calugari care sa fi primit ca si canon, în loc de milogeala la porti de hypermarketuri, sfânta datorie de a întoarce pe calea cea buna fetele de pe Centura. Si, deocamdata, din banii crestinilor se înalta doar mândre biserici, nu si asezaminte unde sa fie gazduite si povatuite tinerele în cauza. Cât despre argumentele laicilor fata de prostitutie, fie ele pro sau contra, cred ca stiti destule.